Nu există o singură cale de a te găsi pe tine însuți.
Există o singură întrebare pe care trebuie să o ții în viață:
"Chiar vreau să mă întorc acasă, în interiorul meu?"

"Mulți dintre noi am învățat să îngropăm sentimentele în copilărie pentru a supraviețui. Dar ceea ce a fost îngropat de viu nu moare: așteaptă să fie auzit."

"A venit timpul să îți investești energiile în cineva care merită cu adevărat toată atenția ta: tu însuți. A venit timpul să iei fiecare fragment din tine și să-l manevrezi cu grijă, astfel încât să te poți recompune și să dai viață persoanei extraordinare pe care poate ca încă nu știi că ești."

Așa a început totul. Cu o copertă roșu aprins și câteva propoziții scrise prost. Scriam neregulat, aproape întotdeauna când eram bolnav. Bucuria te face să zbori, te distrage, te duce departe. Durerea, pe de altă parte, te aterizează. Te oprește. Te obligă să te uiți la tine.

Scrisul a făcut ceva pentru mine. Emoțiile curgeau împreună cu cuvintele. Mâinile s-au mișcat, iar tensiunea a scăzut. M-am simțit mai intimă cu mine însămi. Ca și cum aș fi putut, în sfârșit, să mă iau de mână.

Am crescut într-o cultură a judecății. O cultură în care fraza "așa ceva nu se face" rezona ca o graniță și în care fiecare gest deplasat purta cu sine ecoul unei întrebări tăcute: "Ce vor spune oamenii?"

Când am început să explorez subiectul moștenirii familiale, primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost: bani .
Nu pentru că aș fi interesat de ei într-un mod materialist, ci pentru că banii au fost întotdeauna o preocupare pentru mine, o prioritate, un gând constant .

Când vorbim despre cunoașterea de sine, ne gândim adesea la prezent: la ceea ce simțim, la ceea ce dorim să schimbăm, la cine vrem să devenim.
Dar adevărul este că tot ceea ce ne-a fost transmis trăiește și în noi, uneori în tăcere, alteori în mod clar. Cuvintele rostite, dar mai ales cele nespuse. Privirile, tăcerile, așteptările și dezamăgirile.

Într-o lume ca a noastră, este ușor să ne pierdem din vedere.
Atunci cititul poate deveni un mare STOP.
O oprire în fața căreia ne putem lăsa intuiția să rezoneze.
Să ieșim din mintea noastră, să ne lăsăm atinși de emoții. Să începem să lăsăm ceva să iasă din noi, și nu doar să cuprindem informații externe.

Lectura poate fi prima întâlnire reală cu sine însuși. Aflați cum să alegeți cărți care să vă vorbească interior și să vă transforme perspectiva.

Pentru că, pentru mine, cuvintele sunt instrumente de descoperire. Propozițiile care lovesc, care rezonează în interior, care deschid noi căi si merită să fie scoase la lumină. Merită să fie împărtășite.

Dacă suntem norocoși, primul pas în călătoria cunoașterii de sine începe când suntem mici.

În familie se pun primele temelii:

"Copiii încep să își construiască un sentiment de sine nu numai prin ceea ce spun despre ei înșiși, ci mai ales prin ceea ce simt că este permis sau interzis."

Primul pas către schimbare.

Introducere - Călătoria interioară

V-ați întrebat vreodată cine sunteți cu adevărat? Ce te mișcă, ce te oprește, ce te face să strălucești?