05.O lume ca a noastră

Totul se întâmplă rapid.
Răspunsuri rapide, notificări constante, conținut care trebuie consumat non-stop.

Într-o lume ca a noastră, este ușor să ne pierdem din vedere.
Atunci cititul poate deveni un mare STOP.
O oprire în fața căreia ne putem lăsa intuiția să rezoneze.
Să ieșim din mintea noastră, să ne lăsăm atinși de emoții. Să începem să lăsăm ceva să iasă din noi, și nu doar să cuprindem informații externe.

Lectura, deci? Nu este și ea o formă de a absorbi?
Da, poate fi.
De aceea este nevoie de atenție: să alegem cu grijă ce citim, așa cum ar trebui să alegem cu grijă și cuvintele pe care le rostim.

În cartea sa Societatea oboselii (The Society of Tiredness), filosoful Byung-Chul Han vorbește despre o epocă în care excesul de pozitivitate și de performanță ne epuizează.
Suntem mereu „sub tensiune”, dar adesea lipsiți de o direcție autentică.
Chiar și dezvoltarea personală a devenit, uneori, un obiectiv de atins în grabă.
Dar autocunoașterea are nevoie de timp. Are nevoie de încetinire.
Are nevoie de tăceri, de pauze, de întrebări cărora să nu le răspundem imediat.

După cum scrie Susan Cain în Quiet,"Într-o lume care nu încetează niciodată să vorbească, cei care cultivă tăcerea descoperă lucruri pe care alții nu le văd."

Și așa cum sugerează Cal Newport în cartea sa Deep Work,

"Capacitatea de a se concentra fără a fi distrași va fi una dintre cele mai valoroase abilități ale viitorului."

În mijlocul acestui zgomot și al acestei grabe, există o nevoie care nu încetează să se facă auzită:
nevoia de sens.

Un sentiment personal. Un simț care vine din sentiment, nu doar din cunoaștere.
Un simț care se construiește în timp, punând întrebări reale.
Cine sunt eu? Ce contează pentru mine, cu adevărat? Ce voce vreau să ascult dintre toate?

Cititul ca prim instrument ne poate ajuta să încetinim și să ne reconectăm.
Ne poate reaminti că, chiar și într-o lume ca a noastră, există loc să ne oprim.
Să alegem unde să ne concentrăm atenția.
Să ne întoarcem în trecut sau să călătorim în viitor.
Să fim atinși de cuvintele altuia, cel pe care am ales să-l citim.
Să ne recunoaștem pe noi înșine, atunci când ne-am îndepărtat prea mult de noi înșine.
Să ne găsim piesele împrăștiate și să le aducem împreună.

O întrebare pentru tine

Iar tu, în această lume... unde te duci?

Cât de mult din ceea ce urmărești este într-adevăr din dorința ta?

Când a fost ultima dată când ați citit ceva pentru a vă asculta, și nu pentru a acumula sau a vă distrage atenția?
(Ceea ce, să fie clar, lectura este un lucru util... până când devine o evadare de la  sine).

Dacă vă opriți, chiar și pentru o clipă, și folosiți lectura și din acest punct de vedere s-ar putea să percepeți ceva nou.
Și acolo, între o pagină și o pauză, s-ar putea să descoperiți ceva ce ați uitat: pe voi înșivă.

Astăzi, într-o lume ca a noastră - aici de unde scriu, din Europa, din Italia, din Milano - a citi pentru a te recunoaște și nu doar pentru a ști te-ar putea face să te simți altfel.

Întâlnirea cu sinele nu este întotdeauna o minune.
Dar este întotdeauna un început.
O călătorie nouă. Totul de descoperit.
Care, inevitabil, va duce la mari revelații.

Carl Jung spunea: "Cel care privește în exterior visează, cel care privește în interior se trezește."

Lectură plăcută. Călătorie plăcută.

Surse de inspirație

Byung-Chul Han- Societatea oboselii

Susan Cain, Quiet- Puterea introvertiților într-o lume care nu se poate opri din vorbit

Cal Newport- Muncă profundă. Concentrați-vă în momentul distragerilor

Carl Gustav Jung- Amintiri, vise, reflecții