Portret al unei femei blonde într-o rochie maro, cu linii aurii în mâini, într-o atmosferă magică, luminoasă.

Despre noi

(Acest spațiu există în raport cu tine)

Sophya si Phoenixul este un spațiu de descoperire și conectare, o călătorie pentru cei care caută răspunsuri, pentru cei care simt că există ceva mai mult.
Este un loc pentru cei care au răsfoit cărți, au ascultat cântece, au iubit cinematograful sau arta în toate formele ei. Pentru cei care au explorat instrumente de autocunoaștere și au săpat adânc în ei înșiși.
Dar este, de asemenea, pentru cei care sunt la început de drum, conduși de curiozitate, de un sentiment subtil că ceva este pe cale să se dezvăluie, chiar dacă nu poate fi încă văzut clar.

În Sophya și Phoenixul, transformăm intuiția și cunoașterea împreună în instrumente concrete pentru creștere și conștientizare.
Aici primim întrebările și onorăm transformările. Aici se poate renaște, iar și iar, ori de câte ori este nevoie.

Rațiunea, intuiția și creativitatea se pot întrepătrunde liber sau pot rămâne distincte, respectându-și reciproc ritmul și natura.

Pentru că, odată cu o viziune mai clară asupra propriei persoane, chiar și alegerile devin mai ușoare.
Și în fiecare sfârșit, se poate naște întotdeauna un nou început.

Cine sunt eu

Îmi place să mă consider Țesătoarea de vânt și cenușă, iar numele meu este Alexandra Barbulea.
Este poetic, poate prea mult. Dar mă reprezintă: eu țes ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi.

Am crescut printre idei, povești și conversații profunde.
Am vrut să schimb lumea și, de mic copil, eram sigur că într-o zi voi deveni președintele țării mele.
A făcut mulți oameni să zâmbească - acum zâmbesc și eu.

Acest vis m-a determinat să mă mut în Italia, motivata de dorința de a crește și de a construi ceva semnificativ.
Ca mulți alții, am crezut că studiile "în străinătate" mă vor face mai influenta, mai capabila, mai pregătita să fac față vieții.

Experiența m-a hrănit, dar m-a și zguduit.
M-a confruntat cu greutatea independenței, cu imaginea schimbătoare a mea, cu sentimentul de a nu fi suficienta.
Fiecare "nu" a devenit o rană, fiecare eșec un gol greu de explicat.

La un moment dat, totul s-a oprit.

Calea mea academică și-a pierdut sensul, visul meu s-a năruit și, odată cu el, și încrederea mea.
Dar chiar acolo, unde credeam că am pierdut totul, am descoperit că eram deja în mijlocul unei alte călătorii.
Una diferită, una mai adevărată... sau poate doar una nouă, pentru că și înainte crezusem în ea. Și asta a fost "adevărat" în acel moment.

Cu toate acestea, mi-am dat seama că talentul meu nu era în politică, ci în cercetare - cercetare asupra mea ca individ și în relație cu alții
în capacitatea mea de a asculta, de a sprijini, de a reflecta împreună cu alții.
Și cu fiecare poveste care mi se dădea, și a mea începea să se destrame.

Am început să lucrez într-o companie, unde am descoperit cum stare de bine  emoțională, psihologică, umană în totalitatea ei este fundamentală pentru a avea o viață senină și, de ce nu, satisfăcătoare și, de asemenea, pentru a aduce rezultate bune.
Pentru că dacă nu suntem bine, totul se poate prăbuși în orice moment și în toate domeniile vieții noastre.

Condusă de această intuiție, am ales să aprofundez studiul ființei umane, începând cu latura emoțională și comunicativă, apoi psihologică, spirituală, dar și fizică.
Am pornit pe calea studiului serviciilor de counselling , care m-a învățat să ascult cu adevărat - mai întâi pe alții, apoi pe mine, da, mai întâi pe alții și apoi pe mine, nu am greșit ordinea, așa mi s-a întâmplat.

Apoi am simțit că vreau să adaug un instrument, ceva care să acționeze ca o punte între conștientizare și transformare.
Așa că am devenit Mental Coach, cu speranța de a-i ajuta pe oameni nu doar să înțeleagă ceea ce trăiesc, ci și să transforme această înțelegere într-o schimbare concretă prin acțiune.
Vreau să-i ajut pe oameni să înțeleagă că o viață așa cum ne-o dorim - una care este aproape, dacă nu chiar coincidentă cu ceea ce ne dorim - este responsabilitatea noastră.
Da, responsabilitatea noastră, în ciuda tuturor factorilor externi.

Studiez tot timpul, pentru că descoperirile nu se termină niciodată: psihologie, filosofie, teorii vechi și noi, cum funcționează mintea, cum funcționează corpul, cum sunt legate, cine pe cine mișcă, de unde se poate porni...
Studiez tot ceea ce viața îmi propune prin experiență.
Și astfel țes, țes și tot țes, pentru a găsi noi răspunsuri, noi soluții.

Astăzi continui să lucrez în companie: este partea mea concretă, terenul meu de experiență profundă.
Văd cât de mult chiar și în cele mai "formale" spații există o nevoie de ascultare, de sprijin, de umanitate - și, de ce nu, și de poezie, metafore, frumusețe, în toate formele sale.
Încerc să îmi aduc contribuția.

Am o familie, sunt soție și mamă a unei fetițe care are acum 5 ani, acesta este terenul  unde emoțiile mele sunt cele mai pronunțate și sunt provocată într-un mod semnificativ și sunt extrem de recunoscătoare pentru asta.

Între timp, am creat acest spațiu, o mare dorință care prinde contur și mă poartă într-o nouă lume a interacțiunii și a relațiilor.
Toate impreuna reprezintă modul meu de a împleti ceea ce am trăit, ceea ce învăț și ceea ce vreau să ofer.

Nu am inventat nimic extraordinar, ci am pus cap la cap ceea ce am descoperit: studiind, trăind, căzând, ridicându-mă.
Aici vreau să pun la dispoziție reflecții născute din singurătate și confruntare, din lectură și tăcere, din conflicte interioare - și nu numai, pentru că conflictele cu sine devin adesea conflicte cu alții.

Intenția mea este să explorez și să ajut la explorare.
Vreau să fiu o resursă pentru cei care trec prin momente de pierdere, impas, confuzie... sau simplă curiozitate.

Știu ce înseamnă să te simți așa.
Știu că este posibil să te regăsești.

Sophya and the Phoenix s-a născut din toate acestea: un loc în care să renaști, ori de câte ori este nevoie.
Un loc în care cuvintele devin instrumente, iar fiecare pasaj, chiar și cel mai dureros, poate deveni cenușă din care să renaști.

Numele combină două simboluri puternice:
Sophya, din grecescul σοφία, înțelepciune. Este cunoașterea profundă, cea care vine din viață, experiență, conștiință.
Phoenixul, în mitologie, este pasărea de foc care renaște din propria cenușă. Ea reprezintă transformarea, reziliența, renașterea după fiecare sfârșit.

A pune împreună aceste două arhetipuri înseamnă a crede că numai prin cunoașterea de sine putem renaște cu adevărat. Și de fiecare dată când o facem, devenim mai adevărați, mai întregi, mai liberi.

"Nu poți renaște dacă nu ești mai întâi dispus să privești la ceea ce a fost redus la cenușă."
- preluat dintr-un gând inspirat din psihologia profundă