Alexandra Barbulea
Sunt Mental Coach și Office Manager într-o companie de energie regenerabilă, unde contribuim cu dăruire
pentru a construi un mediu mai bun, o lume în care natura și umanitatea pot coexista în echilibru.
Am crescut printre idei, povești și conversații profunde.
Am vrut să schimb lumea și, de mic copil, eram sigur că într-o zi voi deveni președintele țării mele.
A făcut mulți oameni să zâmbească - acum zâmbesc și eu.
Acest vis m-a determinat să mă mut în Italia, motivata de dorința de a crește și de a construi ceva semnificativ.
Ca mulți alții, am crezut că studiile "în străinătate" mă vor face mai influenta, mai capabila, mai pregătita să fac față vieții.
Experiența m-a hrănit, dar m-a și zguduit.
M-a confruntat cu greutatea independenței, cu imaginea schimbătoare a mea, cu sentimentul de a nu fi suficienta.
Fiecare "nu" a devenit o rană, fiecare eșec un gol greu de explicat.
La un moment dat, totul s-a oprit.
Calea mea academică și-a pierdut sensul, visul meu s-a năruit și, odată cu el, și încrederea mea.
Dar chiar acolo, unde credeam că am pierdut totul, am descoperit că eram deja în mijlocul unei alte călătorii.
Una diferită, una mai adevărată... sau poate doar una nouă, pentru că și înainte crezusem în ea. Și asta a fost "adevărat" în acel moment.
Mi-am dat seama, totuși, că talentul meu nu era în politică, nu în politica pe care o vedem astăzi, ci în idealurile sale, în dorința de a înțelege oamenii și de a-i ajuta să găsească resursele de care au nevoie pentru o viață sigură, plină și satisfăcătoare. Astfel, această dorință a luat formă în cercetarea asupra mea ca individ și în relația cu ceilalți, în capacitatea mea de a asculta, de a sprijini, de a reflecta împreună cu ceilalți, astfel încât eu, în primul rând, și ceilalți, în consecință, să ne putem înțelege și vedea pe noi înșine în așa fel... încât să putem face exact asta: să obținem o viață sigură, plină și satisfăcătoare.
Astfel, cu fiecare poveste care mi se dădea, și a mea începea să se destrame.
Am început să lucrez într-o companie, unde am descoperit cum bunăstarea emoțională, psihologică, umană în totalitatea ei este fundamentală pentru a avea o viață senină și, de ce nu, satisfăcătoare și pentru a aduce rezultate bune.
Pentru că dacă nu suntem bine, totul se poate prăbuși în orice moment și în toate domeniile vieții noastre.
Impulsionată de această intuiție, am ales să mă adâncesc în studiul ființei umane, începând cu latura emoțională și comunicativă, apoi psihologică, spirituală, dar și fizică.
Am pornit pe calea consilierii centrate pe persoană, care m-a învățat să ascult cu adevărat - mai întâi pe ceilalți, apoi pe mine, mai întâi pe ceilalți și apoi pe mine, nu am greșit ordinea, așa mi s-a întâmplat.
Apoi am simțit că vreau să adaug un instrument, ceva care să acționeze ca o punte între conștientizare și transformare.
Așa că am devenit Mental Coach, stabilindu-mi obiectivul de a-i ajuta pe oameni nu doar să înțeleagă ceea ce trăiesc, ci și să facă din această înțelegere o schimbare concretă prin acțiune.
Astăzi, îi ajut pe oamenii din jurul meu să înțeleagă că o viață așa cum vrem să fie - care să se apropie, să coincidă cu ceea ce ne dorim - este responsabilitatea noastră.
Da, responsabilitatea noastră, în ciuda tuturor factorilor externi.
Studiez tot timpul, pentru că descoperirile nu se termină niciodată: psihologie, filosofie, teorii vechi și noi, cum funcționează mintea, cum funcționează corpul, cum sunt legate, cine pe cine mișcă, de unde se poate porni...
Studiez tot ceea ce viața îmi propune prin experiență.
Și astfel țes, țes și tot țes, pentru a găsi noi răspunsuri, noi soluții.
Astăzi, continui să lucrez și în cadrul companiei: este partea mea concretă, terenul meu de experiență profundă, la fel ca sesiunile cu cei care se bazează pe sprijinul meu.
Văd cât de mult chiar și în cele mai "formale" spații există o nevoie de ascultare, sprijin, umanitate, împuternicire, încredere în sine și curaj - și, de ce nu, și poezie, metafore, frumusețe, în toate formele sale.
Am o familie, sunt soție și mamă a unei fetițe care are acum 5 ani, acesta este terenul meu unde emoțiile sunt cele mai pronunțate și testate într-un mod semnificativ și sunt extrem de recunoscătoare pentru asta.
Și între timp, am creat acest spațiu, o mare dorință care prinde contur și mă conduce într-o nouă lume a interacțiunii și a relațiilor.
Nu am inventat nimic extraordinar, am pus cap la cap ceea ce am descoperit: studiind, trăind, căzând, ridicându-mă.
Aici vreau să pun la dispoziție reflecții născute din singurătate și confruntare, din lectură și tăcere, din conflicte interioare - și nu numai, deoarece conflictele cu sine devin adesea conflicte cu ceilalți.
Intenția mea este să explorez și să ajut la explorare prin vocea și metoda mea, pornind de la ceea ce a fost deja scris și combinându-l cu viața mea personală, cu experiența mea de viață.
Ele sunt o resursă pentru cei care trec prin momente de nedumerire, impas, confuzie, frustrare... sau pur și simplu curiozitate și dorință de transformare, evoluție.
Știu ce înseamnă să te simți așa.
Știu că este posibil să te regăsești și să trăiești mai bine... un pic mai bine cu fiecare zi care trece, cu fiecare nod dezlegat.
Sophya and the Phoenixul s-a născut din toate acestea: un loc în care să renaști, ori de câte ori este nevoie.
Un loc în care cuvintele devin instrumente, iar fiecare pasaj, chiar și cel mai dureros, poate deveni cenușă din care să renaști.
Numele combină două simboluri puternice:
Sophya, din grecescul σοφία, înțelepciune. Este cunoașterea profundă, cea care vine din viață, din experiență, din conștiință.
Phoenixul, în mitologie, este pasărea de foc care renaște din propria cenușă. Ea reprezintă transformarea, reziliența, renașterea după fiecare sfârșit.
A pune împreună aceste două arhetipuri înseamnă a crede că numai prin cunoașterea de sine putem renaște cu adevărat. Și de fiecare dată când o facem, devenim mai adevărați, mai întregi, mai liberi.
"Nu poți renaște dacă nu ești mai întâi dispus să privești la ceea ce a fost redus la cenușă."
- preluat dintr-un gând inspirat din psihologia profundă