04.Cuvântul ascuns

A fost odată ca niciodată, într-un sat în care casele erau făcute din cărți, iar străzile miroseau a cerneală și ploaie, un băiețel pe nume Elian.

Elian nu vorbea prea mult. Nu pentru că ar fi fost incapabil, ci pentru că de multe ori cuvintele îi rămâneau prinse între gât și inimă. Le simțea crescând în interior, ca niște semințe care nu puteau găsi lumina.

Într-o seară, în timp ce ploaia bătea în geam, tatăl său i-a înmânat o cutie subțire, învelită în hârtie albastră.

"Acesta este un stilou care nu se scrie singur", a spus el. "Are nevoie de adevărul vostru".

Elian a deschis cutia și a găsit un stilou din lemn, sculptat cu steluțe.

"Dar nu știu ce să spun", a murmurat el.

Tatăl a zâmbit. "Scrie oricum. Chiar dacă cuvintele ies strâmb, chiar dacă par să nu aibă sens. Important este să începi."

În acea noapte, Elian a început să scrie un jurnal. A scris o propoziție. Apoi alta. A scris că îi era frică. Că îi era dor de pisica lui dispărută. Că uneori râdea doar pentru a-i face pe alții să se simtă mai bine.

Cu fiecare cuvânt, ceva în el se topea.

Pe măsură ce zilele treceau, stiloul părea să cunoască drumul mai bine decât el. Îl ducea în locuri din inima lui pe care nu le explorase niciodată. Fiecare pagină era ca o nouă cale.

A scris vise, furie, amintiri, speranțe.

Într-o zi, a găsit la sfârșitul jurnalului său o notă pe care nu își amintea să o fi scris.

El a spus: "Vă mulțumesc că m-ați ascultat. Semnat: Tu însuți."

De atunci, Elian nu a încetat niciodată să scrie.

Pentru cititorii cu suflet adult

Acest basm este despre puterea scrisului, dar și despre timiditate, intimitatea cu sine și posibilitatea de a găsi cuvinte atunci când nu le poți rosti.

Actul de a scrie poate deveni un spațiu sigur pentru copii, o modalitate de a explora emoții complexe și de a da formă la ceea ce nu poate fi spus verbal. Iar pentru adulți, poate deveni o punte între copilul care ai fost și adultul care ești astăzi.

Întrebări de explorat împreună

Dacă ai putea să-ți scrii despre ziua de ieri, ce le-ai spune?

Ce ai face cu un stilou care scrie adevărul?

Ce se întâmplă când scriem ceva doar pentru noi?

Scrisul nu este o temă de școală. Poate fi un joc, un refugiu, o descoperire.

Ca și în cazul lui Elian, doar începeți... și vedeți unde ne duc cuvintele