Visez la o lume în care cunoașterea de sine nu este un lux, ci o practică zilnică, accesibilă tuturor.
O lume în care oamenii își pot dedica timp lor înșiși, își pot redescoperi propria voce, propriul ritm, propria unicitate.
Lumea se îndreaptă deja în această direcție, o văd peste tot în jurul meu.
Mai sunt atât de multe de făcut, dar văd o mare mișcare și atât de multă dorință.

Visez ca vorbele, basmele, tăcerea și ascultarea să redevină instrumente sacre — capabile să vindece, să orienteze și să deschidă drumuri.
Îmi imaginez adulți curajoși, cu dorința de a deschide ochii, de a privi în jur și de a alege unde să-și îndrepte privirea — pentru ca mai apoi să se poată privi în interior.
Visez la părinți și profesori care știu cum să crească noi generații de copii cu blândețe, autenticitate și, din nou... curaj (ca forță a inimii).
Familii și societăți care se transformă prin acceptare și înțelegere.
Pentru că, așa cum spunea Carl Rogers:
„Doar atunci când mă accept pe mine însumi am șansa de a mă schimba.”

Mesajul meu este o chemare printre multe altele.
Sunt multe, pentru că fiecare transmite cu o nuanță diferită și atinge suflete diferite.
Sper să ajung la cei care rezonează cu drumul meu