19. Rastoarna lumea ta ( în tăcere)

Reflecții asupra cartii "Crapaturi" de Michela Barcella**

Am citit cartea într-o singură noapte.
Da, așa sunt eu: când ceva mă fascinează, nu-mi dau nicio clipă de răgaz.
Trec din pagină în pagină ca într-un joc video în care, în loc să obosesc, îmi adun energie, revelații, emoții — și continui până ajung la final.

Am râs. Am plâns.
Și, mai presus de toate, m-am simțit profund mișcată de o umanitate pe care o recunosc .
Poate că nu toată lumea va trăi această carte așa cum am trăit-o eu, dar sunt sigură că oricine o va citi va simți ceva: o emoție subtilă, o scânteie de determinare, o nouă claritate.

Astăzi vreau să încep cu două citate care mi-au declanșat ceva profund.

„Nu ni s-a dat această suflet doar pentru a exista.”

Misiunea noastră este să zguduim lumea, să o răsturnăm cu susul în jos și să le arătăm semenilor noștri diferența dintre a supraviețui și a trăi. — MB

Acest citat este ca o crăpătură care se deschide în perete: bruscă, strălucitoare, imposibil de ignorat.

M-a dus cu gândul la ziua de ieri: am terminat a zecea zi de post negru.
Nu mai făcusem asta de cincisprezece ani.
Era un ritual anual: o pauză de la lume, o întoarcere la mine însămi, un moment de ascultare profundă.
Apoi m-am pierdut puțin în ritmurile, rolurile și necesitatile celorlalți. Și practica a dispărut.

Cu toate acestea, întoarcerea mi s-a părut firească.
Mi-am răsturnat lumea cu susul în jos timp de zece zile, în singurul mod pe care îl cunosc: eliminând, în loc să adaug.
Și de fiecare dată când elimin — mâncarea, zgomotul, așteptările — se întâmplă mereu același lucru: mă întorc.
Și întoarcerea îmi face bine. Întotdeauna.

O observ deseori pe fiica mea: stă cu capul in jos, se contorsionează în poziții improbabile, explorând constant lumea cu susul în jos.
La început, o certam.
Apoi am început să o observ.
Și, în cele din urmă, mi-am dat seama că și ea mă învăța ceva:
pentru a întoarce lumea cu susul în jos, nu ai nevoie de o revoluție, poti si doar să-ți înclini privirea.

Acesta este nucleul metodei mele de coaching, Transformarea naturală:
Fiecare poate să-și schimbe perspectiva, să accepte provocările, să se transforme...
Dar nu toți avem același ritm sau aceleași metode.
Și asta este în regulă.

„Nu te întreba ce are nevoie lumea.”

Pentru că ceea ce lumea are cu adevărat nevoie sunt oameni care se simt vii.” — Howard Thurman

Această citat m-a impresionat și mai profund.

Am trăit întotdeauna cu un gând constant:
„Trebuie să fiu utila. Trebuie să merg acolo unde este nevoie de mine.”

O viziune nobilă, cu siguranță.
Dar și o cușcă invizibilă.

Și astăzi, într-un peisaj plin de coachcare se luptă să supraviețuiască, m-am întrebat de mai multe ori:
„De ce ar trebui să mă alătur ?
Ce pot oferi nou?
Sunt cu adevărat utila?”

Adevărul este că această întrebare este greșită.
Sau, mai degrabă, este pusă dintr-o perspectivă greșită.

De ce a scris Michela încă o carte despre dezvoltarea personală, când existau deja atât de multe?

Răspunsul este simplu:
pentru că avea ceva de spus.
Pentru că este viu.
Pentru că abordarea sa este diferită, autentică, necesară.

Rezultatul?
O capodoperă care a adus dezvoltarea personală mai aproape chiar și de cei care nu au atins niciodată un manual.
O carte care trezește curiozitatea, conștientizarea și uimirea.
O carte care schimbă ceva — chiar dacă doar cu un milimetru — în viețile celor care o citesc.

Și dacă lumea devine cu doar un milimetru mai treaza, mai sensibilă, mai curajoasă...
atunci da, ceva s-a schimbat.

În mod corect.

În curând va trebui să iau niște decizii importante în viața mea, și nu sunt sigura că sunt pregătit pentru schimbări majore. Poate că sunt, dar cu siguranță vreau să fie ceva care să pună

Împreună, utilitatea și fericirea, pentru că ambele fac parte din mine. Cu toții trebuie să găsim acel echilibru care ne permite să mergem mai departe fără disperare, respectându-ne pe noi înșine, dar împingându-ne puțin mai departe spre creșterea noastră de fiecare dată.

Mulțumesc, Michela.

Pentru că a scris o carte care nu repară fisurile: ci le onorează.
Și ne amintește că lumina trece prin ele.
Și viața revine.

Surse de inspirație

Cărți

Crepe Știința transformării personale